Lipsa tradiției protestante la români

reformation1

Acum aproape treizeci de ani am început un proces de explorare și evaluare a experienței religioase din mediul evanghelic românesc. În mare, decizia de a intra în această comunitate este legată de familie, de faptul că părinții își asumaseră această identitate în tinerețea lor și ne-au indicat-o, discret, și nouă copiilor ca o posibilitate de a trăi condiția creștină în contextul societății românești. Pentru că am crescut în spațiul social și religios al confesiunii majoritare, iar familia mea a avut mereu un raport de respect autentic față de vecinii și prietenii lor ortodocși, am crescut cu un reflex al admirației pentru celelalte tradiții creștine și cu simpatie pentru căutările religioase ale celorlalți. Acest tip de înțelegere și deschidere (ecumenică în toată regula, chiar dacă acest cuvânt nu a fost niciodată rostit în casa părinților) nu l-am mai întâlnit ulterior, din păcate, în comunitățile evanghelice din Iași sau din alte locuri. Primele eforturi de explorare ale acestor spații s-au soldat cu multe întrebări și cu identificarea unor ambiguități, a unor aspecte greu de înțeles și gestionat. În principal, am realizat că lucrurile de bază ale credinței sunt prezentate vag și mereu nuanțat, în funcție de context și de cel care realizează discursul public. Am sesizat lipsa unui teren comun, a unor repere în prezentarea fundamentelor creștine, dominanța elementelor confesionale și particulare, varietatea și lipsa de claritate a abordărilor și a răspunsurilor la întrebările esențiale etc. Citește în continuare „Lipsa tradiției protestante la români”

Reclame

Creștinism și societate

christian

Am revenit în România după o lună de muncă în Franța. A fost o ocazie bună de a interacționa nu numai cu mediul academic, ci și cu cel religios. Fac acest lucru de mai mulți ani, însă această ultimă călătorie mi-a întărit și mai mult convingerea cu privire la modul în care credința și dinamica socio-culturală dintr-un anumit spațiu interacționează reciproc, adeseori fără a identifica obiective sau interese comune vizibile sau afirmate explicit. Mă uimește dinamica comunității creștine din spațiul francez și încerc să analizez cum anume ea relaționează cu o societate care este etichetată drept una foarte secularizată, cu înclinații politice de stânga și cu un stat foarte puternic. În egală măsură, observ tot mai clar cum în România comunitatea creștină și societatea traversează o perioadă cu multe provocări, cu inerții și incertitudini, cu disponibilitate redusă de schimbare, cu lideri care întârzie să apară etc. Pe scurt, voi evoca câteva aspecte ale acestui raport între creștinism și societate cu câteva exemple din spațiul român și cel francez. Citește în continuare „Creștinism și societate”

Ce îi lipsește școlii românești

Constantin_Noica_2

Așa cum precizează autorul însuși, două teme majore, două mituri străbat cartea Jurnal filosofic,scrisă de Constantin Noica. Aceste idei apar ca două obsesii ce revin mereu de-a lungul micului jurnal, ca două stihii ce îl urmăresc pe autor în permanență. Reluând recent lucrarea filosofului român, am sesizat că atunci când vorbește despre școală pare să atingă câteva corzi sensibile, niște lacune sau inadvertențe atât la dascăli, cât și la concepția despre educație. Pe scurt, pornind de la textul lui Noica, subliniem câteva lipsuri ale școlii românești actuale. Citește în continuare „Ce îi lipsește școlii românești”

Aspirația la creștinism

christ

Între evaluările posibile asupra trecutului și viitorului acestei țări un loc aparte trebuie să îl aibă analiza importanței creștinismului, ca sursă de repere și valori, pentru dinamica societății românești. Un asemenea demers nu este deloc simplu și nu poate fi realizat într-un eseu de câteva pagini. Ceea ce ne propunem aici este actualizarea unui mesaj rostit acum aproape 100 de ani de un tânăr care avea să devină una dintre cele mai importante personalități ale culturii românești. Ne referim la textul scurt scris de Mircea Vulcănescu în anul 1924, intitulat Aspiraţie la creştinism. Citește în continuare „Aspirația la creștinism”

Lecția de care aveam nevoie. Vizita papei în România

papa iasi

Am urmărit cu interes primele două zile ale vizitei papei Francisc I în România. Consider că societatea românească a asistat la un eveniment cu totul excepțional și că prezența suveranului pontif a mobilizat populația și oficialitățile din țara noastră într-un mod cu totul special. Am primit cu toții o lecție de viață ce a venit și într-un context interesant, după un început de săptămână pozitiv care a adus satisfacție cetățenilor. În cele câteva apariții publice la București, Iași și Șumuleu Ciuc, papa a dat dovadă că este o personalitate fantastică, plină de naturalețe și de o consistență care a atins pe toată lumea. Pe alocuri însă, această prezență carismatică a sfântului părinte a fost bruiată de discursuri sau prezențe neadecvate ale unor personalități importante din țara noastră. Lecția pe care am primit-o de la papa Francisc poate fi înțeleasă observând anumite elemente de contrast care s-au remarcat în evenimentele la care a participat, dar mai ales prin sublinierea unor trăsături ale sale în calitate de tip de lider de care are mare nevoie România. Citește în continuare „Lecția de care aveam nevoie. Vizita papei în România”