Confuzia istoriei sau despre 30 de ani de postcomunism

transition

În aceste zile s-a scris și s-au spus multe despre schimbarea regimului comunist și despre cei 30 de ani de tranziție în România. Acesta este un semn bun și arată faptul că suntem preocupați de propria istorie și de transformările ce au loc la nivelul societății, mai ales într-o perioadă delicată și cu numeroase provocări. La o analiză mai în profunzime a opiniilor vehiculate în spațiul public cu privire la revoluția din decembrie 1989 și perioada de tranziție ce a urmat, se poate observa că există încă multă confuzie și poziționări din cele mai diverse, unele chiar neașteptate. Pe de o parte, este normal să mai existe elemente neclare despre trecut și prezent pentru că desprinderea de vechiul regim și construirea unui alt tip de societate reprezintă un proces complex și cu multe necunoscute. Pe de altă parte, pare că există ceva intrinsec mecanismului tranziției și care nu dorește să iasă la lumină, ci stăruie să rămână în obscuritate, ca ceva care se sustrage unei evaluări corecte și subminează dorința autentică de schimbare și înnoire. În acest rol de instrument subversiv nedefinit și neasumat la vedere se află mai multe elemente. Într-o măsură mai mare sau mai mică, acestea tind să permanentizeze o anumită stare de neclaritate și un tip de abandon al lucidității în favoarea confuziei. Facem trimitere succint la două exemple. Citește în continuare „Confuzia istoriei sau despre 30 de ani de postcomunism”

Spiritul Crăciunului – despre comunitate și speranță

comunity

Sărbătoarea nașterii Domnului ne aduce în atenție două dimensiuni esențiale ale spiritualității biblice, atât iudaice, cât și creștine. Evreii au oferit lumii preocuparea pentru dezvoltarea unei conștiințe istorice și orientarea către un viitor mai bun prin tema așteptării venirii lui Mesia. Creștinii au preluat aceste elemente și le-au transformat în coordonate de bază ale propriei identități. Dacă evreii nu au văzut în Isus Cristos pe Mesia cel promis și încă îl mai așteaptă, creștinii se orientează acum către cea de-a doua venire a Fiului lui Dumnezeu la finalul istoriei. Însă atât pentru unii, cât și pentru alții, așteptarea lui Mesia și pregătirea pentru intrarea într-o nouă viață alături de el reprezintă elemente fundamentale pentru conturarea unor comunități aparte care au rezistat timpului și au fost mereu animate de forța speranței împlinirii promisiunilor divine. Citește în continuare „Spiritul Crăciunului – despre comunitate și speranță”

Isus din evanghelii (2)

baptism jesus

Ne apropiem de Evanghelia după Ioan fără pretenția unui comentariu exegetic. Ne interesează mai degrabă o lectură ce explorează personalitatea lui Isus și care dorește să intuiască acele elemente legate de modul în care Cristos interacționează cu oamenii și cu persoanele divine. Nu uităm că acest exercițiu se realizează pe urmele Sf. Ap. Ioan, adică îi urmăm propria reflecție și memorie cu privire la cine este Fiul lui Dumnezeu și ce a realizat el în lume. Citește în continuare „Isus din evanghelii (2)”