Ucenicia în Evanghelia după Marcu (5)

poza7Am văzut că ucenicia intră într-o altă etapă după un proces de selecție și decizia învățătorului de a identifica grupuri de lucru și scopuri pentru ceea ce urmează. După ce discipolii au avut ocazia să îl audă și să îl vadă pe maestru de la distanță, acum li se deschide perspectiva de a fi împreună cu el în intimitate, iar accentul relației se schimbă. Capitolele 4 și 5 din evanghelie ne arată că Isus începe să își învețe ucenicii într-un mod sistematic. De asemenea, textul biblic ne indică și strategia sa de lucru. Pe de o parte, discipolii primesc învățătura în mod public, alături de toți cei care veneau să îl asculte pe Isus. Maestrul își prezentă ideile într-un mod specific tradiției iudaice, adică spune pilde sau învățături sub forma unor povestioare cu tâlc. Pe de altă parte, ucenicii beneficiază de un timp de dialog și explicații cu privire la cele auzite, având ocazia să întrebe și să primească clarificări (cf. Mc. 4:10,34). În același timp, evanghelia ne arată că Isus își continuă misiunea sa, iar ucenicii îl asistă și participă la toate acțiunile lui: proclamare, vindecări și minuni, confruntări cu diverse categorii de oameni. În cele ce urmează, insistăm puțin asupra acestei etape a formării prin învățătură, ca parte a procesului uceniciei, și încercăm să înțelegem câte ceva și din strategia cu care a operat Isus. Citește în continuare „Ucenicia în Evanghelia după Marcu (5)”

V. Crezul creștin. Creația și sensul ei

crearea-adam

Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor văzutelor și nevăzutelor!

Al doilea articol din crez ne îndreaptă atenția asupra actului creației lumii, a naturii și sensului acesteia. Cel puțin trei elemente specifice sunt menționate explicit în acest articol: lumea este rezultatul unui act volitiv, intenționat al lui Dumnezeu; întreaga realitate a existenței are un început și este creația exclusivă a lui Dumnezeu (nu provine dintr-o materie pre-existentă și eventual eternă); realitatea creată este complexă, cuprinde două registre ontologice (văzut și nevăzut, pământ și cer). Implicațiile care rezultă din acest articol sunt multiple și foarte importante. Ne rezumăm la câteva aspecte. Citește în continuare „V. Crezul creștin. Creația și sensul ei”

Despre zeii care ne subjugă

74661009-statues-of-ancient-greek-gods-at-academy-of-athens-greece-s-national-academy-and-the-highest-researc

Societatea românească se află într-un complex și dureros proces de tranziție. Numai că lucrurile se petrec în confuzie și fără repere. Există senzația că nu știm de unde venim și încotro ne îndreptăm. Sporadic revendicăm anumite conținuturi sau bucăți de istorie, însă o facem infantil și cu nostalgii bolnăvicioase. Destul de rar menționăm idealuri și orizonturi de atins, dar fără convingerea că ele există în mod real și că ar avea darul să tureze motorul unei existențe sociale anemice și dezorientate. Criza pe care o traversează societatea actuală poate fi analizată ca pe o criză a valorilor. Instituțiile fundamentale (de la familie și biserică, până la școală și justiție) se zbat în tot soiul de conflicte și situații aproape fără ieșire pentru că nu este definită și nici asumată o poziție axiologică ce le poate da sens și funcționalitate. Impresia de provizorat, lipsa de consistență și dezorientare sunt semnele unui tip de robie în care se complace spiritul unei societăți dominate de vechi fantasme ale omenirii încarnate în zei și personaje simbolice. Ne vom referi la câteva aspecte ce stau sub zodia unor zei care încă ne subjugă. Citește în continuare „Despre zeii care ne subjugă”