Închinarea prin darurile omului. O perspectivă antropologică (1)

offering-gift

Reflecţia teologică asupra lumii ca dar al lui Dumnezeu şi asupra răspunsului omului, în aceleaşi coordonate ale darului, este una des întâlnită în gândirea patristică şi neopatristică. Această temă este tratată în relaţie cu antropologia şi teologia creaţiei, dar are şi importante valenţe eclesiologice prin relaţia cu tainele Bisericii şi spiritualitatea creştină. Între reflecţiile asupra temei darului și cea a închinării omului prin daruri, inclusiv a eucaristiei, în gândirea patristică atrage atenţia opera Sf. Irineu de Lyon care aduce acestui subiect contribuţii importante din perspectivă antropologică şi eclesiologică. Consecvent cu gândirea sa biblică despre adevăratul Dumnezeu, Sf. Irineu răspunde gnosticilor că nici omul şi nici creaţia nu apar ca un accident sau ca o necesitate pentru fiinţa divină. Dimpotrivă, Dumnezeul Bibliei este o fiinţă perfectă, care nu are nevoie de ceva din afară şi nu suferă vreo schimbare. Din eternitate, Logosul îl glorifică pe Tatăl, fiind împreună cu el, iar Fiul, la rândul său, este glorificat de Tatăl, într-o relaţie reciprocă de cunoaştere şi iubire. Citește în continuare „Închinarea prin darurile omului. O perspectivă antropologică (1)”

Ucenicia în Evanghelia după Marcu (8)

washing

În activitatea lui Isus și în relația cu discipolii are loc o schimbare importantă din momentul în care Mântuitorul începe să le vorbească ucenicilor despre patimile și moartea sa. Înainte de intrarea triumfală în Ierusalim, Sf. Marcu menționează de trei ori că învățătorul se destăinuia ucenicilor și le spunea despre ceea ce îl așteaptă la finalul misiunii sale: va fi tăgăduit de liderii poporului evreu; va fi condamnat la moarte pentru lucruri pe care nu le-a făcut; va fi bătut și batjocorit de oameni; va fi omorât, dar a treia zi va învia dintre cei morți (cf. cap. 8-10). Am văzut că maestrul deja începuse munca de pregătire a ucenicilor pentru etapa finală de desprindere și pentru perioada ce va urma după plecarea lui. Așadar, lucrurile intră în linie dreaptă către ultima parte a misiunii lui Isus și către ultimele lecții pentru ucenici. Din textul biblic, putem observa că intensitatea procesului uceniciei atinge alte cote. Subiectele discutate sunt mai profunde, întrebările discipolilor arată o altă maturitate, iar provocările învățătorului sunt și mai însemnate. Așa cum vom vedea, în acest stadiu Isus reia fundamentele uceniciei, reafirmă paradigma propriei misiuni și îi invită pe discipoli la o evaluare a ceea ce au înțeles și a disponibilității de a pune în aplicare valorile cerute de maestru. Citește în continuare „Ucenicia în Evanghelia după Marcu (8)”

Pentru o antropologie creștină

The-Expulsion-of-Adam-and-Eve-from-Paradise-Benjamin-West-Oil-Painting

În domeniul reflecției teologice, secolul al XXI-lea va fi unul al antropologiei. Iată câteva argumente în acest sens. Primul este legat de provocările pe care le aduce cunoașterea științifică și aplicațiile ei. Cu toții suntem de acord că rezultatele științei și tehnologiei au contribuit la o reală îmbunătățire a calității vieții, la eradicarea unor maladii mortale și creșterea speranței de viață, la o mai mare capacitate de valorificare a resurselor naturale și eficientizarea activității din toate domeniile societății. Citește în continuare „Pentru o antropologie creștină”