I. Crezul creștin – Prezentare

Nicene-Constantinopolitan-Creed

Ne propunem să schițăm cadrul unei serii de mici texte asupra crezului creștin. Mai întâi ne dorim o așezare în context a unui asemenea exercițiu, apoi încercăm să vizualizăm tema prin apelul la o imagine pe care ne-o oferă teoria cunoașterii științifice.

O serie de texte pe crez ar putea părea un demers care contrastează cu spiritul epocii. Se vehiculează deja de ceva vreme termeni precum cel de post-adevăr sau cel de post-creștinism. Cum s-ar putea plasa un creștin într-un asemenea cadru? Ce presupune asta pentru identitatea și misiunea creștină? Dacă adevărul este relativ, cum îl mai poți comunica fără să fii acuzat de radicalism și fundamentalism? Are dreptate J.L. Marion când ne propune o logică a comunicării ca dialog, ca exercițiu de plasare la masa mai multor adevăruri? Ar însemna asta o renunțare la identitatea creștină sau mai degrabă un efort suplimentar de însușire a ei și capacitatea de-a o pune în dialog cu alte oferte religioase și filosofice?

În dinamica oricărei comunități, este important efortul de a relua, de a actualiza fundamentele credinței creștine. Acest aspect este important și astăzi, indiferent de provocările pe care le oferă societatea. Raportarea la repere, la fundamente este un exercițiu legitim, bun, necesar. Maniera în care se realizează acest demers la nivelul unei comunități poate fi o problemă pentru că există riscul de a încremeni, de a patina într-un demers al reluării mecanice a unor lucruri din trecut, care să nu aibă nici o legătură cu prezentul. De asemenea, există riscul acomodării la spiritul epocii, de a răspunde ispitei plasării confortabile în context, fără un efort, uneori dureros, de a asuma și afirma identitatea creștină.

Citește în continuare „I. Crezul creștin – Prezentare”

Ucenicia în Evanghelia după Marcu (2)

Brenner, Adam, 1800-1891; Christ Calling His First Disciples
Brenner, Adam; Christ Calling His First Disciples; Leicester Arts and Museums Service; http://www.artuk.org/artworks/christ-calling-his-first-disciples-80973

Primul capitol al evangheliei după Marcu este important pentru tema uceniciei în sensul deschiderii acestei problematici prin inițiativa lui Isus de a-și recruta discipolii. În logica textului biblic, înainte ca Isus să lanseze o invitație în acest sens, are loc o prezentare a identității Maestrului. De o manieră foarte condensată, parcă într-o grabă de a-l așeza pe Isus în acțiune, sunt prezentate o succesiune de evenimente pe larg desfășurate în celelalte evanghelii: misiunea lui Ioan Botezătorul și botezul iudeilor la Iordan, botezul lui Isus însuși și mărturia Tatălui din ceruri, perioada celor patruzeci de zile în pustie unde a fost ispitit de Satana, încarcerarea lui Ioan Botezătorul și decizia lui Isus de a începe propria misiune publică. În acest tablou introductiv, identitatea lui Isus este creionată rapid prin câteva tușe clare, specifice limbajului biblic și contextului epocii. Mai întâi, observăm o serie de nume și apelative semnificative: Cristos (unsul, Mesia), Fiul lui Dumnezeu, cel ce este mai puternic, Fiul preaiubit, Isus din Nazaret. Apoi, vorbim despre martorii sau reperele cheie ce confirmă statutul lui Isus: Scriptura, prin trimitere la cartea lui Isaia, Ioan Botezătorul, Dumnezeu însuși, prin vocea Tatălui din ceruri și prezența vizibilă a Duhului Sfânt. Pe de o parte, toate acestea îl introduc pe Isus pe scenă în spiritul Scripturii Vechiului Testament și al așteptării evreilor cu privire la împlinirea celor promise de Dumnezeu. Pe de altă parte, aceste elemente răspund nevoii comunității creștine din primul veac de a avea clarificări cu privire la persoana lui Isus. Fără să insiste asupra acestor repere însă, evanghelistul invită mai degrabă cititorul să vadă cine este Isus din lucrarea sa, din modul în care a trăit în lume. Citește în continuare „Ucenicia în Evanghelia după Marcu (2)”

Incapacitatea de a gestiona prezentul (2) Din nou despre referendum

referend

Am promis că revin la tema referendumului privind modificarea constituției cu câteva elemente în plus, prin trimitere la dimensiunea politică și socială a acestuia în contextul societății românești. Vom încerca să răspundem nu numai la întrebarea privind oportunitatea acestui referendum, ci și la cea care cere explicații despre modul în care se încearcă mobilizarea populației la vot sau despre polarizarea opiniilor cu privire la acest subiect. În acest scop, consider că este necesar mai întâi să subliniez un aspect pe care îl consider important pentru a înțelege dinamica societății românești actuale și care are de a face cu teologia politică sau cu concepția teologică asupra domeniului politic, social și economic la nivelul societății umane. Citește în continuare „Incapacitatea de a gestiona prezentul (2) Din nou despre referendum”