„Sobornicitate deschisă” și ecumenism la Pr. D. Stăniloae

staniloae

Pr. Stăniloae definește ecumenismul drept „căutarea unităţii Bisericii în integritatea învăţăturii apostolice, dar printr-un efort care ţine cont de bogăţia de sensuri complementare ale mesajului creştin”[1]. Implicat în mișcarea ecumenică o perioadă lungă de timp, teologul român a propus un concept pe care l-a dezvoltat ca o încercare de a defini o poziție ortodoxă în contextul dialogului despre unitatea Bisericii purtat în a doua parte a secolului trecut. Citește în continuare „„Sobornicitate deschisă” și ecumenism la Pr. D. Stăniloae”

Ecumenism

oikumene

Deşi termenul „ecumenism” este unul recent, realitatea pe care o descrie reprezintă o problemă la fel de veche precum creştinismul însuşi. Forma în care îl regăsim de-a lungul istoriei este conciliul, adunarea episcopilor sau a capilor bisericilor locale dintr-o regiune sau de pretutindeni. Episcopii, ca autorităţi ale bisericilor locale, nu au avut doar un rol de reprezentare pentru a exercita un vot sau de a exprima o opinie la o adunare în care se discutau şi se decideau probleme legate de viaţa Bisericii. Cea mai importantă funcţie a lor era să dea glas unui mesaj trăit efectiv în comunitatea pe care o conduceau şi să aducă cu ei acea specificitate a expresiei creştine în partea lor de lume, ca s-o înfăţişeze la masa dialogului cu ceilalţi. Citește în continuare „Ecumenism”

Conștiință politică și creștinism în România

image-asset

Formula aleasă ca titlu poate fi derutantă din capul locului pentru că asociem doi termeni încă neclari pentru experiența socială din societatea românească postdecembristă. După 30 de ani de la căderea zidului comunist, suntem tentați să ne uităm în urmă și să facem evaluări cu privire la ceea ce am reușit să înțelegem din mecanismul democrației și mai ales cum anume au evoluat lucrurile pe terenul unui spațiu cultural care pretinde a fi unul creștin. Acest apel la creștinism s-a făcut mereu atât din partea clasei politice, a celor aflați la putere sau în opoziție în diverse momente delicate ale perioadei de tranziție, cât și a liderilor religioși care au dorit să transmită un mesaj sau să ia parte la ceea ce a reprezentat viața publică din istoria noastră recentă. Confuziile care apar din asocierea celor două concepte sunt încă foarte mari și deplin prezente în societatea noastră, inclusiv în prezent. Ne oprim la câteva motive pe care încercăm să le prezentăm pe scurt. Citește în continuare „Conștiință politică și creștinism în România”