Marea ruptură

marea ruptura

Am recitit cartea Marea ruptură a lui F. Fukuyama. Față de prima lectură de acum câțiva ani, am mai mult senzația că transformările din spațiul occidental din anii ’60, evaluate de autor ca o mare ruptură la nivel social și axiologic, sunt valabile în mare măsură și în România ultimilor 30 de ani. Există mai multe lucrări care analizează trecerea de la ceea ce se numește Modernitate la Postmodernism, în special din perspectivă filosofică sau sociologică, ce evaluează mutații la nivel ideologic și mai apoi câteva efecte ale acestora în plan social și economic. Prima parte a cărții lui Fukuyama nu folosește termenul Postmodernism și este mult mai pragmatică, fiind orientată pe operaționalizarea conceptului de ruptură și pe evaluarea acestuia cu ajutorul datelor statistice. Autorul are meritul de a face o analiză asupra capitalului social și a cauzelor care au condus la deteriorarea acestuia în țările dezvoltate în perioada amintită. Partea a doua este mai conceptualizată și face trimitere la norme și la sursele capitalului social. Ultima parte este mai scurtă și reia tema analizată teoretic în partea a doua și o prezintă în perspectiva societății viitoare, după ce marea ruptură a avut loc. Citește în continuare „Marea ruptură”