Biserica și criza actuală

criza bis

Nu am reținut să existe comunicate publice și inițiative importante ale bisericilor prin care să își arate disponibilitatea și să invite credincioșii să participe cu resurse pentru a sprijini, acolo unde este nevoie, pe cei prinși deja în criza pandemiei actuale. Cel mult, mesajele au vizat proprii credincioși pentru protecția lor sau pentru participarea la slujbele religioase. În acest context, comportamentul bisericilor trădează câteva aspecte cumva știute sau intuite de anumiți analiști, dar acum avem ocazia să le vedem pe viu. Citește în continuare „Biserica și criza actuală”

Marea ruptură

marea ruptura

Am recitit cartea Marea ruptură a lui F. Fukuyama. Față de prima lectură de acum câțiva ani, am mai mult senzația că transformările din spațiul occidental din anii ’60, evaluate de autor ca o mare ruptură la nivel social și axiologic, sunt valabile în mare măsură și în România ultimilor 30 de ani. Există mai multe lucrări care analizează trecerea de la ceea ce se numește Modernitate la Postmodernism, în special din perspectivă filosofică sau sociologică, ce evaluează mutații la nivel ideologic și mai apoi câteva efecte ale acestora în plan social și economic. Prima parte a cărții lui Fukuyama nu folosește termenul Postmodernism și este mult mai pragmatică, fiind orientată pe operaționalizarea conceptului de ruptură și pe evaluarea acestuia cu ajutorul datelor statistice. Autorul are meritul de a face o analiză asupra capitalului social și a cauzelor care au condus la deteriorarea acestuia în țările dezvoltate în perioada amintită. Partea a doua este mai conceptualizată și face trimitere la norme și la sursele capitalului social. Ultima parte este mai scurtă și reia tema analizată teoretic în partea a doua și o prezintă în perspectiva societății viitoare, după ce marea ruptură a avut loc. Citește în continuare „Marea ruptură”

Isus din evanghelii (8)

john 7

Textul biblic ne introduce în contextul sărbătorii corturilor, o altă mare celebrare iudaică la care participă un număr important de oameni. Însă tema care străbate capitolul al șaptelea este legată de identitatea lui Isus. Aparent, între sărbătoare și tema cristologică nu există o legătură directă, iar evanghelia nu mai respectă tiparul precedent potrivit căruia Cristos realiza o minune ca să provoace mulțimea și apoi să proclame mesajul său celor adunați la praznic. Cu această ocazie, în aer plutește întrebarea dacă Isus va fi prezent la Ierusalim și dacă va face semne care să îi ateste identitatea de Mesia. Inclusiv cei din familie au așteptări de acest tip și își doresc să asiste la o amplificare a operei sale mesianice. Linia de tensiune a textului culminează cu o scurtă declarație a lui Isus din ultima zi a festivităților. Este o invitație la credință, la un gest care produce transformare reală în viața oricui îl acceptă pe Isus ca trimisul lui Dumnezeu. Taberele sunt împărțite: unii îl consideră un mare profet, alții cred că este Cristosul, iar liderii văd în el o amenințare și o problemă ce trebuia urgent eliminată. Dincolo de toate aceste interogații și frământări de la nivelul oamenilor, ne interesează să observăm frământările lui Isus însuși, modul în care el gestionează contestările, sentimentele și atitudinile evreilor. Citește în continuare „Isus din evanghelii (8)”