Lipsa tradiției protestante la români

reformation1

Acum aproape treizeci de ani am început un proces de explorare și evaluare a experienței religioase din mediul evanghelic românesc. În mare, decizia de a intra în această comunitate este legată de familie, de faptul că părinții își asumaseră această identitate în tinerețea lor și ne-au indicat-o, discret, și nouă copiilor ca o posibilitate de a trăi condiția creștină în contextul societății românești. Pentru că am crescut în spațiul social și religios al confesiunii majoritare, iar familia mea a avut mereu un raport de respect autentic față de vecinii și prietenii lor ortodocși, am crescut cu un reflex al admirației pentru celelalte tradiții creștine și cu simpatie pentru căutările religioase ale celorlalți. Acest tip de înțelegere și deschidere (ecumenică în toată regula, chiar dacă acest cuvânt nu a fost niciodată rostit în casa părinților) nu l-am mai întâlnit ulterior, din păcate, în comunitățile evanghelice din Iași sau din alte locuri. Primele eforturi de explorare ale acestor spații s-au soldat cu multe întrebări și cu identificarea unor ambiguități, a unor aspecte greu de înțeles și gestionat. În principal, am realizat că lucrurile de bază ale credinței sunt prezentate vag și mereu nuanțat, în funcție de context și de cel care realizează discursul public. Am sesizat lipsa unui teren comun, a unor repere în prezentarea fundamentelor creștine, dominanța elementelor confesionale și particulare, varietatea și lipsa de claritate a abordărilor și a răspunsurilor la întrebările esențiale etc. Citește în continuare „Lipsa tradiției protestante la români”

Creștinism și societate

christian

Am revenit în România după o lună de muncă în Franța. A fost o ocazie bună de a interacționa nu numai cu mediul academic, ci și cu cel religios. Fac acest lucru de mai mulți ani, însă această ultimă călătorie mi-a întărit și mai mult convingerea cu privire la modul în care credința și dinamica socio-culturală dintr-un anumit spațiu interacționează reciproc, adeseori fără a identifica obiective sau interese comune vizibile sau afirmate explicit. Mă uimește dinamica comunității creștine din spațiul francez și încerc să analizez cum anume ea relaționează cu o societate care este etichetată drept una foarte secularizată, cu înclinații politice de stânga și cu un stat foarte puternic. În egală măsură, observ tot mai clar cum în România comunitatea creștină și societatea traversează o perioadă cu multe provocări, cu inerții și incertitudini, cu disponibilitate redusă de schimbare, cu lideri care întârzie să apară etc. Pe scurt, voi evoca câteva aspecte ale acestui raport între creștinism și societate cu câteva exemple din spațiul român și cel francez. Citește în continuare „Creștinism și societate”