Isus din evanghelii (10)

blind

Capitolele 9 și 10 din Evanghelia după Ioan duc tensiunea legată de identitatea lui Isus la cele mai înalte cote. La orice inițiativă, fie că este o minune, fie că este un discurs sau o simplă prezență publică, liderii religioși îl etichetează pe Isus și îl declară un îndrăcit, un om posedat de demoni. În contextul epocii, această apreciere nu își găsește un echivalent nici cu cele mai serioase acuze sau invective pe care noi le-am putea adresa astăzi oricărui individ. Nu poate rivaliza nici măcar cu cele de șarlatan sau de impostor, pe lângă cele de bufon, pervers, malefic sau bolnav psihic. În cazul lui Isus, acuza este cu atât mai gravă cu cât asistăm la un caz aparte. Citește în continuare „Isus din evanghelii (10)”

Isus din evanghelii (9)

scris pe pamant

Am ajuns la unul dintre textele din Evanghelia după Ioan care a iscat multe controverse și lungi dezbateri. În ansamblu, capitolul al optulea aduce în discuție tema libertății și este prefațat de o secțiune care nu apare în manuscrisele mai vechi care au transmis textele Noului Testament până astăzi. Atât pericopa cu femeia prinsă în adulter, cât și cea care urmează, care prezintă o confruntare dintre Isus și liderii religioși ai vremii, ne plasează în contextul unei evaluări în profunzime cu privire la raportul dintre om și Dumnezeu și cum anume Cristos se implică la acest nivel. Termenii utilizați, precum cei de adevăr, libertate, moarte, viață, minciună, păcat, Dumnezeu, diavol, nu numai că au o puternică încărcătură teologică și filosofică, ci primesc și o anvergură dincolo de cadrul religios iudaic, și nu se adresează doar intelectualilor vremii de atunci sau de astăzi, ci tuturor oamenilor, așa cum este și exemplul cu femeia păcătoasă. Citește în continuare „Isus din evanghelii (9)”

Isus din evanghelii (8)

john 7

Textul biblic ne introduce în contextul sărbătorii corturilor, o altă mare celebrare iudaică la care participă un număr important de oameni. Însă tema care străbate capitolul al șaptelea este legată de identitatea lui Isus. Aparent, între sărbătoare și tema cristologică nu există o legătură directă, iar evanghelia nu mai respectă tiparul precedent potrivit căruia Cristos realiza o minune ca să provoace mulțimea și apoi să proclame mesajul său celor adunați la praznic. Cu această ocazie, în aer plutește întrebarea dacă Isus va fi prezent la Ierusalim și dacă va face semne care să îi ateste identitatea de Mesia. Inclusiv cei din familie au așteptări de acest tip și își doresc să asiste la o amplificare a operei sale mesianice. Linia de tensiune a textului culminează cu o scurtă declarație a lui Isus din ultima zi a festivităților. Este o invitație la credință, la un gest care produce transformare reală în viața oricui îl acceptă pe Isus ca trimisul lui Dumnezeu. Taberele sunt împărțite: unii îl consideră un mare profet, alții cred că este Cristosul, iar liderii văd în el o amenințare și o problemă ce trebuia urgent eliminată. Dincolo de toate aceste interogații și frământări de la nivelul oamenilor, ne interesează să observăm frământările lui Isus însuși, modul în care el gestionează contestările, sentimentele și atitudinile evreilor. Citește în continuare „Isus din evanghelii (8)”