Incapacitatea de a gestiona prezentul (3)

Certitudini și confuzii după rezultatele la alegeri și deciziile justiției

alegeri

Acest început de săptămână a adus în societatea românească o serie de evenimente care au stârnit discuții, analize, previziuni, temeri și speranțe atât pentru populație, cât și pentru clasa politică sau magistrați. Pierderea alegerilor de către PSD, validarea referendumului pe justiție și arestarea lui Dragnea sunt considerate de unii cele mai importante evenimente ale primei părți a anului 2019 pentru România. Oamenii au ieșit din nou în stradă, dar de această dată pentru a celebra. Politicienii învingători dau declarații foarte optimiste și anunță schimbări mari. Acest tip de euforie are o anumită justificare, dar lucrurile întâmplate invită și la precauție și la observarea unor detalii care pot fi importante pentru viitor. Putem analiza rezultatele de la alegeri și decizia justiției privind cazul Dragnea prin două seturi de afirmații. Citește în continuare „Incapacitatea de a gestiona prezentul (3)”

Asupra avortului

abortion-1

Avortul presupune întreruperea voluntară sau involuntară a sarcinii prin eliminarea fătului din cavitatea uterină, înainte de termen, și decesul acestuia. De-a lungul timpului, oamenii au apelat la avort ca la una dintre metodele principale de rezolvare a problemei unei sarcini nedorite. Practica este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Romanii și grecii practicau avortul și aveau justificări pentru aplicarea acestei intervenții. Cel mai adesea se aduce în discuție sănătatea femeii și riscurile unei sarcini cu probleme sau posibilitatea nașterii unor copii cu diverse malformații. Exista și o practică curentă a avortului pentru a elimina urmările unor relații nelegitime, în special la nivelul familiilor nobile. Însă anumiți autori iau în calcul și ideea că acesta putea fi utilizat ca o măsură de politică demografică și socială în contextul unei societăți puternic ierarhizate și cu potențial reproductiv diferit. Concepția despre avort a marilor civilizații antice era legată nu numai de dinamica socială și sistemul ei de valori, ci și de concepția despre om și viață. Individualitatea și calitatea intrinsecă a unei persoane erau definite în contextul unor societăți patriarhale în care tații și bărbații maturi aveau puteri nelimitate asupra femeilor și copiilor, iar rolurile sociale erau determinante pentru a stabili importanța vieții cuiva. Citește în continuare „Asupra avortului”

Autoritatea și limitele ei

jesuswashingfoot-webcopy

Conceptul de autoritate

Autoritatea este instanța care face posibilă devenirea, schimbarea sau transformarea. Etimologia termenului auctoritas din latină ne indică sensul primar care subliniază că autoritatea este ceea ce face să sporească, să crească. De aici izvorăște utilizarea termenului cu sensul de model, maestru, garant, responsabil, cel care confirmă, promotor, creator, autor. Din definiție se pot delimita două dimensiuni ale conceptului: cea relaţională – autoritatea presupune o relaţie între cel care devine şi cel care face posibilă devenirea; cea a sensului sau a scopului ei – autoritatea produce, sporeşte, devenirea având un sens al îmbogăţirii, al dezvoltării celui supus procesului de schimbare. Pe lângă cele două elemente, se mai poate adăuga domeniul în care se exercită autoritatea. Ideea de bază este aceea că autoritatea este constitutivă experienței umane și se aplică în toate domeniile de activitate. În ceea ce privește dimensiunea relațională, autoritatea instituie un raport asimetric între cel care are autoritatea și o exercită și cel ce își asumă să intre în raport cu ea și să beneficieze de exercițiul ei. Autoritatea reclamă un raport de supunere, o relație care admite ideea de ascultare, acceptarea celuilalt ca instanță care intervine cu proiect și limite bine stabilite în propria experiență. Citește în continuare „Autoritatea și limitele ei”