Confuzia istoriei sau despre 30 de ani de postcomunism

transition

În aceste zile s-a scris și s-au spus multe despre schimbarea regimului comunist și despre cei 30 de ani de tranziție în România. Acesta este un semn bun și arată faptul că suntem preocupați de propria istorie și de transformările ce au loc la nivelul societății, mai ales într-o perioadă delicată și cu numeroase provocări. La o analiză mai în profunzime a opiniilor vehiculate în spațiul public cu privire la revoluția din decembrie 1989 și perioada de tranziție ce a urmat, se poate observa că există încă multă confuzie și poziționări din cele mai diverse, unele chiar neașteptate. Pe de o parte, este normal să mai existe elemente neclare despre trecut și prezent pentru că desprinderea de vechiul regim și construirea unui alt tip de societate reprezintă un proces complex și cu multe necunoscute. Pe de altă parte, pare că există ceva intrinsec mecanismului tranziției și care nu dorește să iasă la lumină, ci stăruie să rămână în obscuritate, ca ceva care se sustrage unei evaluări corecte și subminează dorința autentică de schimbare și înnoire. În acest rol de instrument subversiv nedefinit și neasumat la vedere se află mai multe elemente. Într-o măsură mai mare sau mai mică, acestea tind să permanentizeze o anumită stare de neclaritate și un tip de abandon al lucidității în favoarea confuziei. Facem trimitere succint la două exemple. Citește în continuare „Confuzia istoriei sau despre 30 de ani de postcomunism”