Ucenicia în Evanghelia după Marcu (9)

marriage-resurrection

Ultima săptămână din viața și activitatea lui Isus sunt importante pentru ucenicie din mai multe puncte de vedere. Un aspect interesant de analizat este acela al modului în care discipolii asistă la evaluările și testele pe care le suportă maestrul însuși aflat aproape de finalul misiunii sale. Orice elev sau student ar răspunde cu cea mai mare satisfacție provocării de a asista la un examen în care cel evaluat este profesorul. Însă ucenicii lui Isus asistă la asemenea examene fără să fie puși în gardă, fără să știe ce urmează să se întâmple în Ierusalim. În plus, ei înșiși aveau propriile așteptări și temeri cu privire la ceea ce va urma, mai ales că învățătorul i-a anunțat despre un sfârșit tragic și total de neînțeles. Ne poziționăm, așadar, de partea ucenicilor și analizăm o serie de evenimente care se petrec în săptămâna mare în Ierusalim, având în centru pe maestru și activitatea sa. Testele la care este supus Isus sunt ocazii pentru ucenici să învețe noi lecții, mult mai profunde și nu ușor de asimilat. Citește în continuare „Ucenicia în Evanghelia după Marcu (9)”

Ucenicia în Evanghelia după Marcu (8)

washing

În activitatea lui Isus și în relația cu discipolii are loc o schimbare importantă din momentul în care Mântuitorul începe să le vorbească ucenicilor despre patimile și moartea sa. Înainte de intrarea triumfală în Ierusalim, Sf. Marcu menționează de trei ori că învățătorul se destăinuia ucenicilor și le spunea despre ceea ce îl așteaptă la finalul misiunii sale: va fi tăgăduit de liderii poporului evreu; va fi condamnat la moarte pentru lucruri pe care nu le-a făcut; va fi bătut și batjocorit de oameni; va fi omorât, dar a treia zi va învia dintre cei morți (cf. cap. 8-10). Am văzut că maestrul deja începuse munca de pregătire a ucenicilor pentru etapa finală de desprindere și pentru perioada ce va urma după plecarea lui. Așadar, lucrurile intră în linie dreaptă către ultima parte a misiunii lui Isus și către ultimele lecții pentru ucenici. Din textul biblic, putem observa că intensitatea procesului uceniciei atinge alte cote. Subiectele discutate sunt mai profunde, întrebările discipolilor arată o altă maturitate, iar provocările învățătorului sunt și mai însemnate. Așa cum vom vedea, în acest stadiu Isus reia fundamentele uceniciei, reafirmă paradigma propriei misiuni și îi invită pe discipoli la o evaluare a ceea ce au înțeles și a disponibilității de a pune în aplicare valorile cerute de maestru. Citește în continuare „Ucenicia în Evanghelia după Marcu (8)”

Ucenicia în Evanghelia după Marcu (7)

GettyImages-72485489-572e04585f9b58c34c764e14

După întoarcerea discipolilor din misiune (cap. 6), Sf. Marcu ne prezintă o succesiune de minuni și de confruntări ale lui Isus cu învățații poporului evreu. La toate acestea ucenicii participă în diverse forme: fie activ, la înmulțirea pâinilor, fie pasiv, la disputele lui Isus cu fariseii. În ciuda progresului realizat în procesul de ucenicizare, evanghelistul ține să remarce de câteva ori (în capitolele 6 și 8) faptul că învățătorul îi mustră pe discipoli pentru că nu pricep cu adevărat ceea ce văd și aud. Din textul Scripturii reiese că Isus are anumite așteptări de la ucenici în privința participării la misiunea lui și mai ales cu privire la conturarea unei înțelegeri. Nu este clar subliniat în textul biblic în ce anume trebuia să se concretizeze această cunoaștere și nici cum anume trebuia folosită de apostoli în situațiile concrete la care participă. Mai degrabă, la reproșul lui Isus, Sf. Marcu se simte parcă obligat să adauge o explicație pentru lipsa de receptivitate a celor doisprezece: ”ei aveau inima împietrită”. Aceasta este o formulă biblică din VT ce invită la o atentă muncă de interpretare. Evanghelia ne provoacă, așadar, la o analiză asupra a ceea ce presupune înțelegerea care se dobândește în ucenicie și a cauzelor care îl pot ține pe discipol departe de această țintă. Citește în continuare „Ucenicia în Evanghelia după Marcu (7)”