Lectură – F. Fukuyama, America la răscruce

america

Am recitit recent cartea lui F. Fukuyama intitulată America la răscruce (America at the crossroads. Democracy, power, and the neoconservative legacy). Lucrarea a apărut în anul 2006 și reprezintă o analiză asupra politicii externe americane după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. În mare, autorul încearcă să realizeze o evaluare a suportului decizional și a efectelor intervențiilor americane pe plan internațional, în special cele armate din Afganistan și Irak. Autorul consideră că decizia americanilor de a ataca Irakul nu a fost nici cea mai bună și nici nu va rămâne fără consecințe. Pentru a pricepe cum stau lucrurile, analiza se extinde și asupra altor cazuri de intervenții americane și apoi asupra altor state și instituții internaționale care se implică în gestionarea problemelor de securitate la nivel mondial. Cartea este densă conceptual și ne introduce progresiv în logica gândirii politice americane și ne ajută să înțelegem rolul SUA în dinamica lumii în ultimul secol. Pentru cititorul din România, avem la dispoziție nu numai un text foarte important pentru dezvoltarea culturii politice și civice, ci și foarte multe subiecte care privesc realitatea socială, politică și economică din zona Europei Centrale și de Est. Pe scurt, ne oprim la câteve aspecte ce pot trezi interesul pentru lectura acestei cărți.

În primul rând, observăm importanța ideilor sau doctrinei politice în deciziile concrete ale unei administrații de tip democratic, așa cum este cea americană. Pentru democrațiile tinere aflate într-un proces de tranziție, așa cum este și cazul României, subiectul este esențial. Formarea ideilor politice și apoi aplicarea lor în programe de guvernare și decizii concrete reprezintă un proces complex care se supune evaluării publice și opțiunii electoratului. În cazul SUA, deși consilierii și oamenii politici care au susținut administrația Bush în contextul intervențiilor armate după 11 septembrie sunt recunoscuți ca neoconservatori, autorul se întreabă dacă toată argumentația cu privire la războiul din Irak este de sorginte neoconservatoare și dacă doctrina acestei orientări politice este cea mai adecvată pentru politica externă a SUA în această perioadă complexă. Pentru a răspunde la întrebare, suntem introduși într-un excurs al evoluției ideilor neoconservatoare, iar la final este realizată o sinteză care evidențiază patru caracteristici fundamentale ale acestei doctrine cu privire la politica externă americană: importanța ideii de regim politic și faptul că acesta are un impact important asupra comportamentului extern al statelor, iar de aici orientarea politicii americane pe schimbarea regimurilor nedemocratice; convingerea că puterea americană poate fi utilizată în scopuri morale și că SUA trebuie să joace un rol important în relațiile internaționale, asumând ideea de hegemonie luminată americană; neîncrederea în proiectele de inginerie socială și în rolul statului de a crea mecanisme de intervenție în viața societății; scepticismul față de legitimitatea și eficacitatea instituțiilor internaționale în probleme de securitate sau justiție, faptul că aceste organisme sunt prea slabe pentru a avea rezultatele dorite. Aceste caracteristici sunt analizate detaliat pe parcursul cărții, iar critica autorului subliniază o serie de greșeli ale americanilor atât în decizia de a ataca Irakul, cât și în gestionarea situației postrăzboi. O parte din greșeli au fost cauzate de ideile politice cu care au lucrat decidenții și consilierii lor, iar altele au fost determinate de limitele instituțiilor acreditate, atât americane, cât și internaționale. Din această experiență a războiului din Irak se poate învăța lecția importantă a modului în care ideile politice sunt puse la lucru și devin suport pentru decizii foarte importante, atât în plan intern, cât și în relațiile cu alte state.

În al doilea rând, ne oprim la modul în care este evaluată astăzi problema terorismului. Din păcate, după 11 septembrie, foarte mulți oameni asociază terorismul cu islamul, ceea ce reprezintă o mare greșeală. Acest lucru a condus frecvent la islamofobie și la lipsă de empatie față de refugiații din zonele de conflict. Însă în rândul musulmanilor există mai multe categorii de oameni, între care se găsesc și islamiștii radicali sau jihadiștii. Doar aceștia apelează la violență și nu consideră a fi o problemă utilizarea armelor și războiului pentru a atinge diverse obiective care sunt mai ales de natură politică. Sigur, acestor scopuri li se adaugă și dimensiunea religioasă pentru a asigura un suport mai larg de aderenți și o anumită legitimitate a acțiunilor întreprinse. Autorul cărții ne atrage atenția că în cazul terorismului avem de a face doar cu o minoritate foarte mică de oameni care se recomandă a fi musulmani și care urmăresc obiective politice și militare. Este vorba despre fracțiuni radicale care nu au la bază doctrine religioase musulmane tradiționale, ci ideologii care s-au constituit prin contactul cu idei de sorginte occidentală împrumutate de la mișcări de extremă stângă sau dreaptă, cum ar fi comunismul sau fascismul. În plus, autorul remarcă faptul că o sursă importantă de adepți ai jihadismului, gata să se implice în atentatele teroriste, sunt musulmanii aflați în Occident. O parte dintre ei trăiesc o profundă criză de identitate pentru că se află într-o lume ce le este străină și ostilă, în care ei nu au reușit să se integreze, fiind departe de tradițiile și experiența comunitară din țările lor de origine. Ideologia radicală devine astfel un răspuns la problema lor și sunt gata să accepte să intre în jocul acțiunilor de tip terosist pentru că astfel li se dă un scop în viață și li se promite o nouă identitate. Jihadismul și terorismul sunt un produs al modernității și globalizării, nu unul al încercării islamului de a se afirma ca religie în lume. Eșecul integrării musulmanilor în țările occidentale va constitui o sursă constantă de oameni aflați în criză și care pot fi ușor racolați de acel mic grup de fanatici jihadiști care folosesc violența și amenințarea. Ca urmare, terorismul va rămâne o provocare în spațiul european și american, iar evaluarea acestuia reprezintă o sarcină dificilă. Ceea ce se poate face în această direcție este, pe de o parte, identificarea acelui grup mic de radicali fanatici care pun la cale atentatele și un efort mai mare de a înțelege criza musulmanilor în Occident și de a găsi soluții privind o mai bună integrare a lor în acest spațiu, pe de altă parte.

În al treilea rând, subliniem modul în care cartea atrage atenția asupra diferenței dintre utilizarea puterii hard și a celei soft în intervențiile americane la nivel internațional. Având în vedere experiența trecută și problemele ridicate de cele două operațiuni armate din Afganistan și Irak, autorul este de părere că pentru viitor SUA ar trebui să pună accent pe utilizarea puterii soft în intervențiile la nivelul altor state și implicarea în dezvoltarea unor instituții internaționale noi. În lucrare, se face trimitere de mai multe ori la spațiul Europei Centrale și de Est și arată câteva elemente specifice acestor state în privința gestionării sprijinului primit din exterior în efortul lor de a trece la un regim democratic. Un aspect esențial al acestui proces de renunțare la sistemul totalitar este reprezentat de inițiativa locală căreia să i se poată adresa sprijinul exterior. Fără existența unor grupuri autohtone de rezistență la adresa regimului, eforturile externe au șanse mici de impact. Procesul de schimbare nu este determinat de factorii externi, ci de o cerere reală de reformă și de transformare a societății căreia i se poate oferi un sprijin concret. Acest element reprezintă și o notă distinctivă între țări precum Polonia, Cehia, Ungaria și România. În unele state tranziția s-a realizat mai repede și mai ușor tocmai pentru că au existat elite intelectuale și structuri ale societății civile care și-au început activitatea în perioada comunistă și au sprijinit procesul de formare a instituțiilor democratice și au asigurat suportul și legitimitatea pentru o nouă conducere politică. În altele, așa cum este România, lucrurile au stat diferit, astfel încât contextul căderii blocului comunist ne-a găsit într-o situație complicată, fără o pregătire necesară, astfel încât puterea a fost preluată tot de oamenii vechiului regim. Alături de alte state, România a avut și încă are nevoie de prezența instrumentelor externe ale puterii soft care să sprijine buna guvernare, răspunderea politică, respectarea drepturilor, dezvoltarea instituțiilor democratice etc. Procesul de aderare la UE a reprezentat un context în care aceste instrumente și-au arătat eficiența, însă după primirea statutului de membru lucrurile nu au mai avut aceeași dinamică.

Chiar dacă spațiul american s-a modificat destul de mult în ultimii ani, mai ales sub administrația Trump, această carte rămâne foarte actuală prin maniera în care autorul analizează elemente concrete de politică externă americană recentă. Beneficiul lecturii cărții este acela de a fi conectat la o bogăție de idei care ajută la înțelegerea evoluției contextului internațional, atât la nivel ideologic, cât și al schimbărilor de regim și al raporturilor de forțe. În plus, oricare ar fi schimbările și tendințele politice viitoare în lume, este foarte important să înțelegem trecutul pentru că SUA rămâne un reper important pentru democrație și un factor decisiv în privința deciziilor și intervențiilor legate de securitate la nivel mondial, alături de alte state și instituții internaționale.

Dănuț Jemna