Votul din 10 noiembrie 2019

alegeri

Pentru alegerile prezidențiale din acest an s-au creat multe așteptări, mai ales că au avut parte de anumite condiții cu totul diferite de cele anterioare. Punctăm câteva observații în acest sens.

O atmosferă relaxată

S-au emis opinii cu privire la interesul populației pentru politică și faptul că am început să învățăm deja lecțiile propriei istorii recente, astfel încât oamenii au devenit mai responsabili și mai prezenți în viața societății. Însă este greu de evaluat în profunzime o asemenea ipoteză, cel puțin acum și pe baza participării la aceste alegeri. Contextul actual al scrutinului la prezidențiale are un specific pe care nu l-am mai întâlnit în ultimii 30 de ani. Lipsesc miza și tensiunea care au existat în trecut când am avut o împărțire mult mai abruptă a electoratului în două categorii și o dispută mult mai accentuată între doi poli ai vieții politice. Astăzi am avut o zi relaxată și pare că toată lumea așteaptă deja intrarea în turul al doilea. O parte din tensiunea electorală a fost consumată deja politic în zona guvernamentală și parlamentară, iar campania electorală pentru fotoliul de la Cotroceni a fost ștearsă și cumva umbrită de scena luptelor dintre partide. În egală măsură, candidații au rămas prizonieri unor zone electorale destul de bine definite de partidele actuale, fără să încerce un tip de convergență sau să iasă din sfera intereselor de partid. Ei înșiși au arătat un tip de relaxare, chiar comoditate, și au preferat să se asocieze cu anumite evenimente politice recente, să reproducă tiparele și clișeele discursului public din ultimii ani, să facă promisiuni populiste și să aducă acuze dure contracandidaților.

Lipsa dezbaterilor politice dintre candidați

Pentru mulți, maturitatea clasei politice ar fi însemnat crearea unui cadru de dialog și dezbatere publică la care să participe partidele politice, cetățenii, media și candidații la funcția de președinte al României. Contrar acestor așteptări, am asistat la o campanie aproape anostă, fără nici o confruntare între candidați, fără prezențe publice consistente în care cei care doresc să ocupe fotoliul de la Cotroceni să poată exprima o viziune coerentă pentru România. Prin prestațiile lor publice, actualii pretendenți la funcția cea mai înaltă în stat au lăsat impresia că au un discurs pentru un număr restrâns de votanți și că se limitează să răspundă așteptărilor unui anumit grup de susținători. Acest lucru ar putea fi calificat ca o lipsă de interes pentru cei care nu erau deciși cu cine să voteze sau pentru cetățenii care nu au fost aproape de viziunea unui partid politic ce și-a trimis un candidat în cursa pentru prezidențiale. Lipsa dezbaterilor ar putea însemna nu numai lipsă de interes din partea candidaților, ci și o eventuală teamă de expunere care trădează faptul că avem de a face cu tipul politician de conjunctură, cu statutul de om politic improvizat.

O supralicitare din partea mediei

La aproape 30 de ani de la îndepărtarea regimului politic ne așteptăm la un grad mai mare de maturitate a mass-mediei și la un exercițiu al profesiei de gazetar la un alt nivel. Nu discutăm despre progresul produs la acest nivel, ci ne întrebăm dacă am ajuns unde se putea cu adevărat. Impresia lăsată uneori de analizele jurnaliștilor din perioada electorală a fost una care nu depășește cu mult nivelul de clișeu și de critică superficială care țintește spre spectacol și rating. Analizele de astăzi au părut pe alocuri exagerate cu privire la participarea la vot, atât în diaspora, cât și în țară. De pildă, în diaspora oamenii au avut la dispoziție trei zile de vot și varianta votului prin corespondență, însă procentul celor care au votat este dificil de calificat, pentru că nu avem cu ce îl compara. Pentru votul din țară, deși ajungem sau depășim cu puțin procentajul din 2014, gazetarii se înghesuie să ne convingă că este vorba despre un real progres, că am dat dovadă de vitalitate politică, chiar dacă nu a existat miza de acum cinci ani. Nu în ultimul rând, posibilul avantaj considerabil al lui Klaus Iohannis față de ceilalți candidați este supralicitat de comentatorii politici cu tot soiul de argumente, cum ar fi succesul liberalilor în demiterea guvernului PSD. Însă aceiași comentatori uită cei cinci ani de critică permanentă la adresa actualului președinte, cel care a fost frecvent absent din viața publică și nu a dat aproape nici un interviu serios în care să fie evaluată activitatea sa din perioada primului mandat.

Presiunea asupra tinerilor

Așteptările pentru aceste alegeri au fost legate de o mai mare participare a tinerilor la vot. Evenimentele politice din ultimii ani au conturat ideea că în final tânăra generație se va mobiliza și se va implica mai mult în viața politică și va da o mai mare importanță acțiunilor civice. Entuziasmul tinerilor arătat în anumite momente din ultimii ani prin ieșirea în stradă și reacția la derapajele politicienilor s-a lovit mereu de inerția cu privire la implementarea reformelor și o reală schimbare de perspectivă în modul în care se realizează guvernarea și se ating interesele de ordin public. Însă presiunea pusă pe tineri în aceste momente electorale trebuie temperată și adusă în zona realismului. Cu toate progresele realizate, dinamica socială, economică și politică din România nu este suficient de convingătoare pentru ca tânăra generație să se implice în viața publică atâta vreme cât nu reușește să ofere argumente solide tinerilor să nu plece din țară sau celor plecați să se întoarcă.

Este posibil să avem surprize la aceste alegeri, chiar din primul tur. Totul este posibil în acest context politic și în atmosfera în care partidele își desfășoară activitatea.

Vom vedea!

Dănuț Jemna